Squamous cell papilloma genital.

Dan L. ClinicilorCluj ddumitrascu umfcluj. Aceast articol încearcă să sumarizeze literatura actuală despre epidemiologia, fiziopatologia, diagnosticul şi tratamentul acestor leziuni.

Cu toate că descoperirile din domeniile cercetării moleculare şi farmacologice au reuşit să trateze numeroase maladii, eficienţa tratamentelor existente până în prezent pentru condiloamele acuminate este suboptimală.

Sunt necesare terapii noi, bazate pe vaccinuri pentru prevenţia infecţiilor virale, care să reducă incidenţa acestei boli. Cuvinte cheie: condilom acuminat, diagnostic. Abstract The condyloma acuminata, external anogenital lesions, represent a significant health problem, mainly in squamous cell papilloma genital patients. This review summarizes the current knowledge on epidemiology, pathology, diagnosis and therapy of this condition. Recent progress in this field lead to therapeutical successes but the efficiency of the therapy of condyloma acuminata is far from being satisfactory.

Antiviral vaccination represent a hope in their management. Keywords: condyloma acuminata, diagnosis. Introducere Condiloamele acuminate, anale sau genitale, sunt o condiţie patologică deseori neglijată atât de pacient cât şi de medic.

Natura virală a leziunilor genitale a fost squamous cell papilloma genital pentru squamous cell papilloma genital dată în de Ciuffo. Descoperirile din domeniul biologiei moleculare squamous cell papilloma genital făcut posibilă identificarea virusului papiloma uman HPVcare s-a dovedit a fi responsabil de apariţia condilomatozei anogenitale.

În aniizur Hansen a expus ideea că virusul papiloma uman ar fi squamous cell papilloma genital în etiologia neoplasmelor tractului genital, iar în s-a caracterizat ADN-ul primei leziuni genitale.

Astăzi se cunosc peste de subtipuri distincte de HPV. Atât la femei cât şi la bărbaţi, cancerele tractului ano-genital dar şi leziunile precursoare tumorale sunt legate strâns de infecţii cu papilomavirusul uman transmis pe cale sexuală Giuliano et al. Leziunile ano-genitale sunt leziuni benigne cauzate de tulpinile ne-oncogene ale papilomavirusului uman.

Implicarea genomului papiloma virusului uman (hpv) în oncogeneza cancerului cervical

Uneori, astfel de squamous cell papilloma genital pot să fie depistate şi pe colul uterin, peretele vaginal sau în canalul anal Bushby şi Chauhan, 2. În Franţa, condilomatoza genitală şi anală este una dintre cele mai frecvent întâlnite boli cu transmitere sexuală. Studiile recente raportează că 6,2 milioane de noi infecţii cu HPV apar în fiecare an 5.

Pe parcursul anului s-au diagnosticat Fiziopatologie Papilomavirusurile umane sunt un grup de virusuri AND care fac parte din familia Papovaviridae.

Există mai mult de squamous cell papilloma genital tipuri de virusuri papiloma umane dintre care peste 30 au fost descrise ca squamous cell papilloma genital zona genitală Centers for Disease Control and Prevention, 6. Genele E codifică proteine importante în funcţiile reglatorii, iar genele L includ proteine care compun capsida virusului.

Genele E6 şi E7 codifică oncoproteine; oncoproteina produsă de E6 inactivează gena supresoare tumorală p53, iar oncoproteina produsă de E7 inactivează pRB squamous cell papilloma genital. Acest grup de virusuri poate afecta: laringele, duct papilloma cancer, mucoasele, esofagul şi tractul anogenital.

[ASCUS of metaplastic type. Cyto-histopathological correlations].

Cancer osos evolutie infectează membrana bazală a celulelor epiteliale, unde se poate găsi pentru aproximativ trei luni în stare latentă 7. Virusul se divide în celulele epiteliale, producând leziuni clinice cunoscute sub numele de leziuni genitale. Infecţia HPV a tractului genital a fost asociată cu un risc scăzut sau crescut, în funcţie de genotipul viral care determină leziunile benigne sau maligne.

Papilomavirusurile umane sunt principalul factor responsabil de cancerul de col uterin şi de anus 4. Acest virus a fost asociat cu toate subtipurile histologice majore de carcinom anal bazaloid, cloacogenic, tranziţional etc.

Figura 2. Aceste leziuni cresc progresiv în dimensiuni diametrul variază între mm şi număr între leziuni pedunculatedevenind conopidiforme, vegetante.

Leziunile tind să apară în ariile supuse la fricţiune.

Revista Societatii de Medicina Interna

Perioada de incubaţie variază între luni şi luni sau mai mult. Leziunile condilomatoase pot produce sângerare, senzaţie de arsură, fisuri, dispareunie, cauzând anxietate, sentimente squamous cell papilloma genital vinovăţie, teamă produsă de riscul cancerigen. Condiloamele acuminate se pot localiza şi perianal, cu predominanţă la homosexuali.

HPV se poate asocia cu leziuni extragenitale premaligne, de exemplu boala Bowen, squamous cell papilloma genital gigantă Buschke-Lowenstein care squamous cell papilloma genital o formă agresivă de condilomatoză ce simulează un epiteliom invaziv şi distructiv 9.

De obicei, tumora este histologic benignă şi nu metastazează. Factori favorizanţi şi de risc Infecţia HPV genitală este în primul rând transmisă prin contact sexual, activitatea sexuală rămânând factor predictor al infecţiei. Dezvoltarea condiloamelor este favorizată de sarcină şi deficitele imunitare, raporturile sexuale anale condilomatoza perianală este mai frecvent întâlnită la homosexualiantecedente de boli cu transmitere sexuală sifilis, HIVfumat 4.

Acest virus este capabil să inducă o deficienţă imună locală, manifestată prin depleţia limfocitelor intraepiteliale, celulelor Langerhans şi a celulelor pozitive pentru CD4 concomitent cu scăderea producţiei de citokine La subiecţii HIV pozitivi, procentul infecţiei cu HPV este mult crescut faţă de subiecţii imunocompetenţi; femeile HIV pozitive prezintă o frecvenţă de 16 ori mai mare de dezvoltare a leziunilor squamous cell papilloma genital perianale sau vulvo-vaginale comparativ cu femeile HIV negative.

Singer & Monaghan's Cervical and Lower Genital Tract Precancer: Diagnosis and Treatment

Prezenţa condilomatozei anale sau a infecţiei HIV sunt doi factori de risc independenţi pentru existenţa displaziei la subiecţii homosexuali sau bisexuali 4. Peste 20 de tipuri HPV au cale de transmitere sexuală 3. Tipurile HPV oncogenice pot cauza leziuni maculopapuloase simptomatice, dar tind să cauzeze leziuni epiteliale asimptomatice 3. Tipurile 16 HPV şi 18 HPV afectează predominant cervixul, sunt oncogenice şi nu determină leziuni exofitice condilomatoase, ci leziuni scoamoase şi anume, neoplazia intraepitelială cervicală şi cancerul cervical 2.

Diagnosticul diferenţial Se include candidoza genitală şi herpesul genital.