Anemie hipocroma microcitara
Synevo Profil anemie Anemia este una anemie hipocroma microcitara situaţiile frecvent întâlnite în practica medicală. Din punct de vedere funcţional, se defineşte printr-o masă eritrocitară insuficientă pentru asigurarea unei cantităţi adecvate de oxigen ţesuturilor periferice.
Clasificarea anemiei este importantă în strategia diagnostică.
anemie
Două tipuri de clasificări sunt larg utilizate: morfologică şi funcţională. Clasificarea morfologică a anemiilor are în vedere aprecierea mărimii, formei şi a gradului de încărcare cu Hb a eritrocitelor.
Distrucția celulară crescută anemiile hemolitice : anomalii intracorpusculare — sferocitoza ereditară, deficite enzimatice piruvatkinaza, G6PDHhemoglobinopatii; anomalii extracorpusculare — autoimune anemie hemolitică prin aglutinare la receposttransfuzional, incompatibilitate Rh; traumatisme celulare — în microangiopatii, coagulare intravasculară diseminată, parazitoze malariechirurgie cardiacă, hemodializă.
Trei tehnici principale sunt disponibile clinicianului pentru aprecierea acestor aspecte: calcularea indicilor eritrocitari, examinarea frotiului sanguin şi analiza curbei de anemie hipocroma microcitara a volumului eritrocitar. Anemiile microcitare au drept caracteristică patogenică comună deficienţa în sinteza hemoglobinei, cu apariţia hipocromiei.
Biosinteza normală a hemoglobinei are loc în citoplasma eritroblaştilor din măduva anemie hipocroma microcitara şi necesită prezenţa în cantităţi optime ale celor trei componente: fierul, protoporfirina şi globina.
Cea mai frecventă cauză este deficitul de fier, anemia feriprivă fiind şi cea mai întâlnită formă de anemie de pe glob. Boala afectează ambele sexe şi toate vârstele, dar anemie hipocroma microcitara la femei şi copii.
Facilitati de tratament
Gradul hipocromiei şi microcitozei variază considerabil de la o formă de anemie sideroblastică la alta. Adesea dimorfismul eritrocitar este accentuat, cu o populaţie microcitară hipocromă care coexistă cu o populaţie de eritrocite normale sau chiar macrocitare.
În anemiile megaloblastice marca morfologică este reprezentată de prezenţa precursorilor eritroizi anormali în măduva osoasă, caracterizaţi prin dimensiuni crescute şi alterări specifice în aspectul cromatinei nucleare. Aceste celule distincte reprezintă expresia morfologică a unei anomalii biochimice, respectiv întârzierea sintezei de ADN.
Rata sintezei hemoglobinei, respectiv sinteza ARN, nu este afectată în anemie hipocroma microcitara ce rata diviziunilor celulare este redusă, în consecinţă componentele citoplasmatice, în special Hb sunt sintetizate în exces în timpul întârzierii între diviziunile celulare, ducând la formarea unor eritrocite de dimensiuni crescute.
Cele două modificări caracteristice de pe frotiul de sânge care anemie hipocroma microcitara diferenţierea anemiilor megaloblastice sunt prezenţa macroovalocitelor şi anemie hipocroma microcitara neutrofilelor cu nucleu hipersegmentat.
Cele mai frecvente cauze sunt anemie hipocroma microcitara de vitamina Benign cancer cells cervix şi deficitul de folat.
Profil anemie
Clasificarea funcţională a anemiilor se referă la aprecierea producţiei de eritrocite de către măduva osoasă. Bibliografie: 1.
Glader B. Dan Coliţă, Anemiile.
Anemiile la adulți și copii
Robert T. John N.
Un algoritm de investigare a anemiei este prezentat în figura 2. Figura 2. Algoritm de diagnosticare a anemiilor 8.
Sylvia S. Carmel L. Lippincott, Williams, and Wilkins, Anemie hipocroma microcitara, 11 ed.
Thomas L, Bartl R. Hematology, in Clinical Laboratory Diagnostics.
B Weinberg. Philadelphia ed.
Încărcat de
DeMott W, Tilzer L. Hematology, in Laboratory Test Handbook. Hudson Cleveland ed. Desai S.